Uleiul de palmier este un produs natural rezultat prin presarea, la rece sau la cald, urmata sau nu de rafinare, a pulpei fructelor palmierului. Exista si o varietate de ulei produs din semintele fructelor, dar este de calitate inferioara.

Este cunoscut si foarte folosit, in special in zonele tropicale din Asia de Sud, Africa si Brazilia, dar incepe sa fie cautat si in zonele Europei si Americii de Nord, tocmai datorita proprietatilor sale deosebite. Indonezia si Malaezia sunt tarile cu cea mai mare productie din lume, producand cumulat aproape 40 de milioane de tone anual.

Istoric

Se pare ca era folosit de oameni, inca de acum 5.000 de ani. Arheologii au gasit o substanta, care provenea din uleiul de palmier, intr-un mormant din Abydos, o localitate din Egipt, datat 3.000 de ani I.C. Se banuieste ca a fost adus in Egipt de catre negustorii arabi.

Varietatea de palmier Elaeis guineensis este cunoscut de multa vreme in tari din Africa de vest si era folosit de populatiile indigene la gatit.

Negustorii britanici, avand relatii comerciale cu tari din vestul Africii, l-au adus in Anglia, in timpul Revolutiei Industriale (1760-1840), folosindu-l pentru lubrifierea angrenajelor si masinariilor. Era cunoscut si pentru gatit in cateva tari din Europa.

Compozitie

Este un produs complex, care contine mai multe substante, dintre care mentionam acizii grasi, esterificati cu glicerina. Spre deosebire de alte grasimi, are un continut bogat in acizi grasi saturati si mono-saturati, dintre care amintim acidul palmitic, oleic, stearic si miristic. Mai contine si alfa si beta caroten, care sunt forme ale vitaminei A, in cantitati de 4-5 ori mai mari decat in morcovi. Este lipsit de acizi grasi trans, banuiti ca ar cauza cateva forme de cancer, boli de inima si o forma de diabet. Nu contine colesterol. Contine cea mai mare cantitate de vitamina E (tocoferol) dintre toate uleiurile. Mai are in compozitie acizi grasi omega-3 si omega-6, intr-un raport echilibrat.

Are un nivel natural de saturare moderat si nu necesita operatiunea de hidrogenare pentru a fi folosit in industria alimentara. Hidrogenarea este procesul prin care se adauga hidrogen la acizii nesaturati pentru a-i face mai stabili. Din pacate, in urma hidrogenarii rezulta si trans acizii grasi, considerati a avea efecte negative asupra sanatatii.

Avantaje

Avantajele folosirii uleiului de palmier sunt:

  • Rezista foarte bine la prajire, mai bine decat oricare alt candidat. Un studiu stiintific¬† facut la o universitate din Spania, arata ca acroleina, o substanta periculoasa, se produce intr-o cantitate mai mica prin degradare termica, decat in uleiul de floare a soarelui, sau cel de masline.
  • Chiar si dupa mai multe utilizari la prajit, nu este nevoie sa fie aruncat, ci se poate filtra si folosi in continuare.
  • Rezista mai bine in timp si rancezeste mai greu, datorita continutului mare de compusi antioxidanti, in special betacaroten.
  • Nu are gust si nici miros, de aceea mancarurile nu-si schimba gustul nici la prajire, nici la gatire.
  • Nu imprumuta gustul alimentului prajit in el, putand fi folosit astfel, pentru a praji peste, spre exemplu si apoi cartofi prajiti. Cartofii nu vor avea gust de peste.
  • Datorita temperaturii relativ mari de fumegare (230-240 grade Celsius), la prajire nu face fum. In plus, nu stropeste si nu face spuma, nu se inegreste.
  • Se oxideaza greu in aer liber si nu contine acizi grasi trans.
  • Are proprietati bune de conservare, asigurand termene lungi de valabilitate pentru alimentele cu care a fost folosit.

Dezavantaje

Dezavantajele folosirii uleiului de palmier sunt:

  • La temperaturi de sub 18-19 grade celsius se solidifica, dar este un fenomen natural, care nu deterioreaza in nici un fel calitatile uleiului. La o incalzire usoara va reveni in forma lichida.
  • Este un aliment bogat caloric, un gram furnizand 9Kcal, deci este contraindicat celor care tin diete hipocalorice.

Consideratii finale

Este interesant ca desi este foarte recomandat pentru gatitul termic, in Europa sau State Unite nu este folosit aproape deloc pentru salate si asta pentru ca se crede ca ar putea creste colesterolul.

Studiile si cercetarile, din ultimii ani, au condus la concluzia ca felul si cantitatea de grasimi folosite, in alimentatia de zi cu zi, determina cantitatea de colesterol din sange. Excesul de colesterol poate influenta aparitia bolilor cardiovasculare. S-a putut determina astfel, ca o dieta bazata pe uleiul de palmier a dus la cresterea nivelului colesterolului HDL (colesterolul bun). In plus, a determinat cresterea productiei de receptori care asigura distrugerea colesterolului LDL (colesterolul rau).

In concluzie, cercetatorii au aratat ca o dieta bazata pe uleiul de palmier nu duce la cresterea colesterolului, ba dimpotriva, conduce la scaderea nivelului de colesterol, actionand ca orice ulei nehidrogenat.